Loading
Loading
Sentimental story by Nichita Stãnescu Then we met more often. I stood at one side of the hour, you at the other, like two handles of an amphora. Only the words flew between us, back and forth. You could almost see their swirling, and suddenly, I would lower a knee, and touch my elbow to the ground t…
12 years ago / 635 visits
Prin gările cu firme-albastre Ion Minulescu Tristeţea trenului ce pleacă Noi n-am trâit-o niciodată, Căci – călători ades cu trenul - În clipa când plecăm din gară, Noi stăm pe loc - Doar trenul pleacă!... Doar trenul pleacă, Trenul singur Ne poartă nerăbdarea mută, Bagajul visurilor noastre Şi…
14 years ago / 805 visits
